Achimenes

Achimenes (Kimono)

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Lamiales
Familia : Gesneriaceae
Genul : Achimenes
Specia : Achimenes. sp

Descriere : Planta sub forma unui semiarbust rizomatos care formeaza o tufa.Frunzele sunt ovale, opuse, pufoase, de culoare verde inchis si purpuriu pe partea inferioara. Florile pot fi albe, violet, rosii, roz, galbene si au aspectul unor trompete.

Denumire populara : Kimono
Sinonime : Achimenes erecta
Tipul plantei : Semiarbust
Durata de viata : Sezoniera poate fi mentinuta insa si pentru anul urmator daca se pastreaza rizomii ingropati in ladite cu nisip, in camere racoroase pe timpul iernii.
Origine : America Centrala
Habitat : Regiuni subtropicale; este crescuta cu usurinta ca planta de terasa si gradina.
Inflorire : Mai- Septembrie
Temperatura : 10-22°C
Umiditate : Redusa
Luminozitate : Lumina multa dar fara soare direct.
Tipul de sol : Amestec de pamant de gradina, nisip si scoarta de copac maruntita.
Fertilizare : Se fertilizeaza din primavara pana in septembrie, odata pe saptamana cu ingrasamant lichid pentru plante cu flori.
Inmultire : Prin divizarea rizomului, la sfarsitul iernii, in fragmente de cate 4-5 cm lungime. Se poate realiza si butasirea lastarilor si introducerea lor in apa pana inradacineaza dar aceasta metoda de multe ori nu da rezultatele asteptate. Planta se poate inmulti si prin seminte, dar nu infloreste decat dupa 1 an de la insamantare.
Boli si daunatori : Este extrem de sensibila la atacul paduchilor si paianjenilor rosii de aceea vara se poate aplica macar odata un insecticid cu concentratie redusa, in scop preventiv.
Ingrijire : Se dezvolta bine la soare, dar nu iubeste razele directe ale acestuia. Pamantul trebuie sa fie putin umed, deoarece excesul de apa poate produce putrezirea rizomilor. Pentru a avea o planta cu multiple ramificatii se face ciupirea varfului. Este afectata de ploaie.
Beneficii : Ornamentala fiind folosita pentru decorarea pervazurilor, teraselor, gradinilor si parcurilor.
Alte specii : Achimenes cettoana, Achimenes dulcis, Achimenes grandiflora, Achimenes heterophylla, Achimenes longiflora, Achimenes patens, etc.Achimenes, o plantă care nu iubeşte extremele

Achimenes este o plantă originară din America central-meridională. Cunoscută şi sub denumirea de „kimono“, aceasta este înrudită cu violeta africană şi gloxinia, potrivit site-ului giardinaggio.it.

Achimenes are tulpini subţiri, semilemnoase, flexibile, de culoare verde deschis, ramificate şi pline de frunze mari şi pufoase, a căror culoare variază de la verde deschis la verde închis, în funcţie de specie. Florile acestei plante pot avea diferite culori: alb, violet, roşu, roz sau galbene.
Lungimea tulpinilor şi dimensiunea frunzelor variază considerabil. Spre exemplu, tulpinile pot avea între 7,5 şi 80 de centimetri lungime. Dacă este corect tăiată, această plantă poate trăi mai mulţi ani. Datorită tulpinilor foarte flexibile, Achimenes poate fi cultivată în vase suspendate.

Specii cultivate în interior

Achimenes erecta (cunoscută şi sub numele de achimenes coccinea) se caracterizează printr-o lungime a tulpinilor de aproximativ 45 de centimetri. Frunzele de 2,5 până la cinci centimetri lungime şi doi centimetri lăţime au o suprafaţă verde aprins, iar partea de interior este de culoare roşu pal. Florile sunt roşii, formate dintre-un tub şi petale destul de mari.
Achimenes grandiflora are tulpinile verzi sau roşii, acoperite cu perişori şi înalte de 30-45 de centimetri. Frunzele, şi ele pufoase, au aceeaşi culoare ca şi Achimenes erecta, însă sunt mai mari. Florile sunt în general albe.
Achimenes longiflora (Achimenes trompetă) are tulpinile lungi de aproximativ 60 de centimetri. Frunzele sunt dinţate adânc, iar florile au culoarea violet sau alb.
În general, Achimenes este o plantă care se cultivă în interior. Există însă o serie de hibrizi, rezistenţi la frig, care pot fi cultivaţi în grădină.

Îngrijire

Pentru a se dezvolta armonios, Achimenes are nevoie de un loc foarte luminos, însă nu trebuie să intre în contact direct cu razele soarelui. În timpul perioadei de repaus, adică spre sfârşitul toamnei şi iarna, aceste plante au nevoie de penumbră.
Achimenes nu iubeşte frigul, dar nici căldura excesivă. Temperatura ideală la care trebuie cultivată este cuprinsă între 16 şi 27 de grade Celsius. Poate tolera temperaturi puţin mai joase, dar niciodată mai mari. Iarna, rizomii trebuie păstraţi într-un loc umbros şi uscat şi trebuie ţinut cont de faptul că rezistă la ger.
Începând cu luna martie şi până în octombrie, planta trebuie udată cu regularitate. În momentul în care rizomii dau primele semne de viaţă, pământul trebuie udat mai mult şi menţinut umed. În perioada de înflorire, planta trebuie udată mai rar, însă suficient pentru ca solul să nu fie uscat. În perioada de repaus, rizomii trebuie conservaţi aproape uscaţi.
Pentru o bună dezvoltare, Achimenes are nevoie de un sol bine drenat şi bogat în humus. Rizomii se plantează în fiecare an în pământ nou. Pentru a reduce aciditatea solului, acesta poate fi amestecat cu calcar sau cu coji de ou pisate. Într-un vas adânc de zece centimetri se plantează trei-patru rizomi, având grijă să nu presaţi solul.
La începutul perioadei de creştere, pentru a stimula dezvoltarea frunzelor, folosiţi un îngrăşământ lichid bogat în azot. În momentul apariţiei mugurilor, înlocuiţi acest tip de îngrăşământ cu altul bogat în fosfor şi potasiu.

Înmulţire şi boli

Achimenes se înmulţeşte primăvara, prin replantarea rădăcinilor ce au aspectul unor conuri de brad, solzoase, cu lungimea de unu-trei centimetri. Se poate înmulţi şi prin butaşi ce se prelevează la începutul verii. Rădăcinile se dezvoltă rapid la temperatura camerei şi într-un spaţiu bine luminat. Planta se poate înmulţi şi prin seminţe, ce trebuie sădite primăvara, dar nu înfloreşte decât după un an de la însămânţare.
Căderea florilor este provocată de o bruscă schimbare de temperatură sau de umiditate. Trebuie evitată mutarea ghiveciului în perioada de înflorire. Ofilirea plantei poate fi cauzată de lipsa de apă sau de excesul de soare. Acarienii sunt cel mai des întâlniţi paraziţi care atacă frunzele şi florile acestei plante.
Tăiaţi în mod regulat extremităţile ramurilor pentru a favoriza creşterea în formă de tufă. Îndepărtaţi frunzele sau florile uscate.